Icoanele cu Preacurata Fecioară Maria

           

            Din punct de vedere teologic, icoana Maicii Domnului o reprezintă pe prima ființă umană care a realizat scopul întrupării: îndumnezeirea omului. Această reprezentare este în opoziție cu icoana lui Hristos, fundamentele tuturor iconografiilor, care il reprezintă pe Dumnezeu care devine om.

Descriere si simboluri

           Iconografi din toate timpurile au încercat să o prezinte pe Maica Domnului cât mai frumoasă, blândă, demnă și slavită pe cât au fost ei de capabili. Uneori au pictat-o mâhnită și uneori îndurerată, dar întotdeauna plină de tărie spirituală și de înțelepciune.

            Doamna Preacurată este prezentată intotdeauna cu capul acoperit cu o năframa, care îi cade pe umeri, conform cu tradiția iudaică din acele vremuri. Această năframă sau acoperamânt de cap este, de obicei, roșu pentru a simboliza suferința și sfințenia astfel obținută. Sub aceasta năframă, hainele îi sunt albastre, simbolizând umanitatea Maicii Domnului.

             Sunt pictate si trei stele, una pe frunte și câte una pe fiecare umăr al Maicii Domnului. Aceste stele simbolizează fecioria. Maica Domnului a fost fecioară înainte, în timpul sarcinii și după Nașterea Domnului. Aceste trei stele mai sunt si simbolul Sfintei Treimi. Uneori, a treia stea este acoperită de chipul Mântuitorului Copil, a doua persoană a Sfintei Treimi.

                                               Tipuri de icoane ale Maicii Domnului

             În aceasta icoană nu mai este al subiect, in afara Mantuitorului, care este pictat cu tot atâta dragoste și tot atât de des ca și Maica Domnului. Există cinci tipuri principale de Icoane ale Maicii Domnului în iconografia ortodoxă:

    1. Călăuzitoarea; Hodigitria – în acest tip, Pururea Fecioară Maria il tine pe Mântuitor și arată spre El, ca o calauză spre Dumnezeu și spre mantuire.
    2. Mila Afectuoasa; Eleusa – în acest tip de icoană, Maica Domnului il tine pe Fiul Ei, care își tine fata indreptata spre ea si are cel putin o mana în jurul gâtului ei sau al umărului. Maica Domnului simbolizeaza Biserica, astfel aratand deplinatatea iubirii dintre Dumnezeu si om, o iubire care nu poate fi obtinuta decat cu intermediul unui apropiat al Bisericii, in acest caz Maica Domnului.
    3. Dulcea-sarutare; Glikofilusa - este o varianta a Eleusei, in care Pruncul are fata lipită de a Maicii, într-un gest de mare tandrețe.

    4. Milostiva, Panakranta – în acest tip, Fecioara Maria este așezată pe un tron regal cu Pruncul Iisus în poală, împreună prinvind in fata. Tronul simbolizeaza gloria regala, ea singura este perfecta printre fiintele nascute pe pamant. Conform invataturilor celui de-Al Patrulea Sinod Ecumenic, ea veghează împreună cu Hristos asupra destinelor lumii.
    5. Mijlocitoarea, Agiosortissa – Fecioara Maria este singură, din profil, cu mâinile ridicate sub formă de rugăciune. Ea privește spre stânga, de obicei spre o icoană separată cu Mântuitorul Iisus Hristos. O altă variantă este icoana Maicii Domnului "Loc de scapare" (gr. H Παναγία η Καταφυγή). Este totusi de mentionat ca icoanele in care Maica Domnului este singură, fara Pruncul Iisus, sunt mai degraba rare in Ortodoxie, considerandu-se adesea ca prezența Pruncului în brațele Maicii Domnului este o caracteristica esentiala a icoanelor mariale.
    6. Rugătoarea - Oranta sau Platitera, Panagia, Doamna Semnului - în acest tip de icoană, Fecioara Maria este prezentată cu mâinile desfăcute și cu Iisus Prunc desenat intr-un cerc peste pantecele ei. "A semnului" face trimitere la cuvintele lui Isaia 7:14, "Pentru aceasta Domnul meu va va da un semn: Iata, Fecioara va lua in pantece si va naste fiu si vor chema numele lui Emanuel."
    7. Maica Domnului "Galaktotrofusa" - este o reprezentare în care Pruncul se hraneste de la sânul Maicii Domnului.

          Calendarul Bisericii Rusiei, unde iconografia Maicii Domnului este deosebit de dezvoltata, mentioneaza 260 de icoane ale Fecioarei Maria care sunt cunoscute pentru minuni si care sunt celebrate liturgic. Mineiul lui Serghie de Radonej prezinta 700 de icoane ale Maicii Domnului.

               Și in calendarul Bisericii grecesti sunt prezentate cateva zeci de icoane ale Maicii Domnului, fără a socoti alte cateva zeci de icoane facatoare de minuni celebre de la Muntele Athos.

              Tradiția îi atribuie Sfantului Apostol Luca cinstea de a fi pictat prima icoana a Maicii Domnului. Se cunosc trei tipuri de icoane pictate de el: "Umilenie" (Doamna noastră a Afecțiunii), "Hodigitria" (Cea care ne arata calea) si al treilea tip, fără Prunc sau rugându-se Pruncului Iisus. (Informatiile despre al treilea tip sunt confuze).

Mănăstirea Dintr-un Lemn

Mănăstirea Dintr-un Lemn este situată la aproximativ 25 de kilometri sud de municipiul Râmnicu Valcea și la 12 kilometri nord de Băbeni, pe valea Otăsaului, în comuna Frâncești.

Cea mai veche mărturie despre mănăstire a fost consemnată în scris de diaconul Paul de Alep, care l-a însoțit pe Patriarhul Macarie al Antiohiei in calatoriile acestuia prin Tarile Romanesti intre anii 1653-1658. El sustine ca un calugar ar fi gasit o icoana a Maicii Domnului in scorbura unui stejar secular. In acel moment el ar fi auzit o voce ce l-ar fi indemnat sa zideasca o manastire din trunchiul acelui copac.

Potrivit unei vechi traditii locale, ar fi luat fiinta in primele decenii ale secolului al XVI-lea, prin edificarea in acest loc a materialului unui singur stejar. Ea a fost ridicata in cinstea Icoanei Maicii Domnului, icoana ce se pastreaza si azi in biserica de piatra a manastirii. In baza acestei traditii asezarea monahala de aici poarta numele Dintr-un Lemn.

Mitropolitul Ungrovlahiei, Neofit Cretanul, cercetand manastirea la 29 iulie 1745 scria: un cioban cu numele Radu, in timpul lui Alexandru Voda (1568-1577), a visat Icona Maicii Domnului despre care aminteste Paul de Alep si, taind stejarul in care a fost gasita icoana, a facut din lemnul lui o bisericuta, numita din aceasta pricina Dintr-un Lemn.

Cam acelasi lucru afirma in anul 1842 si poetul Grigore Alexandrescu. Existenta stejarilor seculari, precum si a icoanei, se constituie astazi in probe de necontestat pentru adevarurile consacrate in legendă.

Construită chiar pe locul stejarului purtător de icoană, după toate probabilitățile pe la mijlocul secolului al XVI-lea, bisericuța din lemn este lucrată din bârne groase, încheiate în coadă de randunică. Are o formă dreptunghiulară, cu absida altarului decrosata, cu o lungime totala de 13 metri, o latime de 5.50 metri si o inaltime de aproximativ 4 metri. Este inconjurata la exterior de un brau in torsada, sapat in grosimea lemnului, cu un pridvor deschis, fara turlă.

 Iconostasul, sculptat in lemn de tei, in anul 1814, este o veritabila opera de arta ca si multe din icoanele de lemn ce impodobesc bisericuta in interior. Icoana Maicii Domnului de care este legata existenta acestui sfant asezamant monahal, este pastrata cu multa veneratie in biserica mare.

Icoana are dimensiuni impresionante, fiind inalta de 1.50 metri si lata de 1.10 metri. In anul 1929, Andrei Grabar de la Universitatea din Strasbourg a vizitat manastirea si, studiind icoana, a identificat-o ca fiind pictata in secolul IV la manastirea Theothokos din Grecia, dupa un model care se spune ca ar fi apartinut Apostolului Luca, cel care a pictat-o pentru prima data pe Fecioara Maria. Conform traditiei, in lume se mai pastreaza trei exemplare asemenea celei de la Dintr-un Lemn.

Inceputurile Manastirii Dintr-un Lemn sunt legate, asa cum am vazut, de unele traditii sau legende care conserva fara indoiala o parte din adevar. Primul document in care apare numele asezamantului monahal de aici poarta data de 20 aprilie 1635.

Biserica de azi prezinta in linii generale arhitectura lui Matei Basarab. Din punct de vedere arhitectonic biserica de zid este in plan triconc, cu altar octogonal, iar pronaosul se termina cu un pridvor pe stalpi.

Pe langa icoana Sfintei Fecioare, de care este legat trecutul manastirii, se pastreaza cele doua policandre de la Serban Cantacuzino si doamna Marica Brancoveanu, cele trei icoane mari imparatesti, precum si alte 36 de icoane mai mici zugravite in anii 1833-1840 de Gheorghe Gherontie de la Hurezi.