Din cauza lipsei de spațiu a cimitirelor
am ajuns să dezgropăm morții. Astfel, într-un mormânt pot fi așezate
mai multe persoane trecute la cele veșnice.
Dacă Biserica acceptă
dezgroparea morților, ne întrebăm ce rol mai are “pecetluirea gropii”?
(Pecetluirea gropii este actul prin care preotul însemnează groapa, după
ce persoana decedată a fost depusa în ea, cu semnul sfintei cruci și
rostește cuvintele: “Se pecetluiește aceasta groapă până la a Doua
Venire a Domnului”).
S-a răspuns ca Biserica nu a oprit
niciodată dezgroparea morților si ca “pecetluirea gropii” tine de
traditia locala, el nefiind un ritual care sa faca parte din slujba înmormântării. In Molitfelnic, se face precizarea ca la groapa, preotul toarna peste trupul celui raposat, in chipul Sfintei Cruci,
vin amestecat cu ulei, zicand: "Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati;
spala-ma-vei si mai vartos decat zapada ma voi albi. Iar dupa ce este
coborat cosciugul in groapa, preotul, luand pamant, arunca crucis
deasupra, zicand: "Al Domnului este pamantul si plinirea lui, lumea si
toti cei ce locuiesc in ea”.
Daca nu face parte din slujba
inmormantarii, atunci de ce mai este ingaduit? De ce nu se renunta la
el? Sa predomine mai mult credinta populara – ca fara “pecetluirea
gropii” cel inmormantat devine strigoi?
Nu exista nicio dispozitie canonica
pentru dezgroparea morților. Însă, si in vechime au fost cazuri cand s-a
acceptat dezgroparea: cand cineva era recunoscut ca sfant, cand se
facea mutarea osemintelor mortului, etc. Si mormantul Sfantului Voievod Stefan
a fost deschis prima data in anul 1758 de catre Mitropolitul Iacov al
Sucevei, in fata preotilor si monahilor si a doua oara, in anul 1856.
Asa cunoastem ca Sfantul Voievod a fost inmormantat pe 13 bare de fier.
Cand este permisa dezgroparea?
Conform specialistilor, perioada de doi
ani este suficienta pentru deplina descompunere a trupurilor. Dar
trebuie sa se tina seama si de felul mormantului, de modul inmormantarii, etc. S-a impus conceptia ca nedescompunerea deplina a trupului s-ar datora blestemului sau pacatelor. Astfel, deshumarea a ajuns sa fie facuta si mai tarziu de doi ani.
Altii au luat in seama numarul trei. Asa
se face ca sunt zone in care dezgroparea nu se face decat dupa
implinirea celor trei ani.
Cedam multe. A venit vremea sa vorbim si
de cedarea mormintelor. Altfel, se spune ca riscam sa avem mai mult
spatiu dedicat mortilor, decat celor vii.
Nu vreau sa par invechit, dar imi doresc
ca odihna celor raposati sa nu fie deranjata "pana la invierea de
obste". Daca nu se va tine seama de aceasta dorinta a mea, macar sa se
tina seama de cei doi ani de la inmormantare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu