Sfinții sunt
acele persoane care pe pământ s-au ostenit și s-au străduit să câștige împărăția
cerească, trecând in viața de dincolo “întrămați cu credinta si nadejdea in
Dumnezeu, incalziti de focul dragostei si invesmantati cu podoaba faptelor
bune”, “persoane care au atins cele mai inalte culmi de traire crestina si de
desavarsire morala…. Luceferi multluminosi ai crestinatatii, mostenitori
ai imparatiei ceresti, locuitori ai raiului, flori
nevestejite ale Biserici lui Hristos”.
Sfantul biruieste
cu tarie ispitele ce-l invaluiesc, dar, in acelasi timp, este “plin de
bunatate, pentru ca, iubind binele si dorind mereu sa-l faca, el
este insusi bun”, caracterizandu-se printr-o permanenta stare de pocainta si o
continua biruinta a patimilor. Sfantul este “cel ce s-a eliberat de toate
patimile: de lacomia de avere, de multa mancare,de voluptate, de comoditatea
trupeasca, de orice fel de rautate, de manie, de mandrie, de pizma si dusmanie,
omul care a ajuns la o adevarata stare de desavarsire, de infranare, rabdare,
smerenie, iubire, la o stare de o permanenta vedere intelegatoare a lui
Dumnezeusi de convorbire cu El in rugaciune. In el s-a acumulat o uriasa forta
de respingere a oricarei ispite spre lacomie si interes egoist, de tinere la
sine, o uriasa forta a renuntarii de sine, a bunatatii, a smereniei. El a topit
in sine orice frica de moarte, de nesiguranta ce intretine in om toate formele
si grijile de asigurare prin bunuri, prin apararea intereselor proprii, toate
formele grijii de sine; caracteristica dominanta a Sfantului este ca face totul
pentru altii. Asa au ajuns ei ca sunt vesnic vii si au dobandit inca de pe
pamant viata vesnica, pentru ca Il au pe Hristos cel vesnic viu in ei, deci
continua sa vietuiasca si dupa moarte”.
In lumea celor
adormiti, sfintii sunt cei care se roaga lui Dumnezeu pentru sanatatea, pacea,
ferirea de orice rau a tuturor celor care pomenesc si slavesc pe pamant numele
lor. Sfintii sunt aceia care fac legatura intre cer si pamant, intre Dumnezeu
si credinciosi. Ei “se alatura ingerilor pentru ridicarea imnelor de slava
Sfintei Treimi, ei sunt de fata la infricosata si fara de sange jertfa a
Sfintei Impartasanii”.
Ingerii si
sfintii impreuna constituie “Biserica Cereasca”, triumfatoare, al carei cap
este Hristos. Sfintii au ajuns la starea de indumnezeire, au devenit prin har
“teofori”, purtatori de Dumnezeu si traitori in Hristos, dar in acelasi timp si
“teofani”, aratatori ai trairii in Hristos, cu Hristos si pentru Hristos,
astfel ca “viata si frumusetea divina iradiaza si se oglindeste in acelasi timp
prin ei”.
Sfintii pot fi
numiti si “dumnezei dupa har”, caci puterea dumnezeiasca pe care au dobandit-o
le-a umplut nu numai sufletul, ci faptura intreaga.
Sfintii
sunt cei ce “si-au daltuit in ei chipul lui Hristos, ceea ce inseamna ca umanul
a fost umplut si coplesit in sfinti de catre divin, incat chipurile sfintilor,
inca de pe pamant, au in ele ceva din infatisarea lor in planul eternitatii
eshatologice … In sfinti transpare viata eternal a veacului viitor”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu