Ne intrebam adesea: ce este acceptiunea Fecioarei Maria, "Fie mie dupa cuvantul tau" (Luca I, 38) si ce insemnatate teologica are ea ?
Ca sa
intelegem mai bine rolul acestor cuvinte, trebuie sa stim ca mantuirea
nu se face fara acceptarea omului, nu se face impotriva libertatii omului. Omul isi spune cuvantul prin acest Fiat al Mariei.
Ne intalnim astfel cu prima implicatie teologica majora a Maicii Domnului
in viata crestina. Dar urmeaza imediat alta de aceeasi insemnatate.
Prin acest Fiat, in sensul doctrinei sinergiei, asa cum e prezentata de Sfantul Pavel
in I Cor. III, 9, prin Maria, omul e impreuna-lucrator cu Dumnezeu la
mantuirea sa. Omul isi spune cuvantul. Accepta. Caci e liber si sa
refuze. Stim ca in varianta protestanta a teologiei mantuirii, omul nu
mai e liber nici sa accepte, nici sa refuze, sau mai degraba e apt numai
pentru refuz, deoarece prin cadere, natura umana s-a corupt si
nu mai e capabila de nimic. Si totusi Maria accepta, deci natura umana,
desi slabita prin pacatul originar, nu e distrusa. Omul n-a pierdut chipul lui Dumnezeu de tot, ci doar i s-a alterat. Intreaga antropologie ortodoxa
pleaca de la aceasta realitate, spre a arata apoi ca omul e capabil
chiar de indumnezeire. De aceea ortodocsii nici nu-si vor pune problema
Imaculatei Conceptii, socotind ca ea o scoate pe Maica Domnului
din conditia omeneasca generala, facand ca acest Fiat sa fie spus de
cineva fara pacatul originar, deci care nu reprezinta situatia intregii
omeniri asa cum era ea atunci.
Dupa ortodocsi, meritul Maicii Domnului in rostirea acestui Fiat este mai mare si mai important decat in teologia catolica si protestanta;
de aceea si lauda Maicii Domnului este mai mare. Dar lauda ei nu este
egala cu a lui Hristos. De aceea ortodocsii vor ocoli cu grija si cu
discretie orice tendinta de paralelizare intre viata lui Iisus si viata
Maicii Domnului. Dupa ortodocsi numai Iisus s-a nascut fara pacatul
originar. Teologii ortodocsi accentueaza mereu, pe ideea ca Maica
Domnului nu trebuie scoasa din solidaritatea cu neamul omenesc.
Mesajul ei teologic, cu prilejul nuntii din Cana Galileei :
"Faceti tot ce va va spune El" (Ioan II, 3-5), ne descopera ca ea nu
are o invatatura a sa, o revelatie a sa, caci ea este om ca toti
ceilalti oameni. Ea trimite la Hristos, nu se opreste la sine, nu face
din sine un centru, ci indruma spre unicul centru, Hristos.
Textul
care reda ceea ce am putea numi Testamentul lui Iisus, cuvintele lui
catre Maica Domnului si catre Apostolul Ioan : "Femeie, iata fiul tau",
si catre Ioan: "Iata mama ta" (Ioan XIX, 26-27), au fost interpretate
de teologi ca un mesaj catre lume si ca o raspundere conferita Maicii
Domnului. Toti oamenii au devenit fii ai Mariei, pentru toti ea a
devenit Mama. Hristos recapituleaza pe toti oamenii, deci Maria este
mama tuturor. Ea este mama acestei omenitati care s-a unit cu Dumnezeu
in Hristos.
In primele secole nu se poate vorbi de o teologie mariologica. Si chiar cand incepe sa se vorbeasca, se vorbeste nu despre Maica Domnului
pur si simplu, ci despre Maica Domnului in legatura stransa cu
intruparea Domnului. Insasi dogma de la Efes (431) in realitate e o
dogma hristologica ce avea sa pregateasca pe cea de la Calcedon (451).
Sinodul de la Efes dogmatizeaza ca Maica Domnului este Theotokos, pentru
ca sa precizeze ca cel nascut din ea este cu adevarat Fiu al lui
Dumnezeu, iar Sinodul de la Calcedon va preciza in continuare ca,
nascut din Fecioara Maria, El este si om adevarat. De aceea teologia ortodoxa
a pastrat pe Fecioara Maria in conditia umana, fara deosebire de
ceilalti, spre a nu dauna claritatii invataturii despre omenitatea
adevarata a Celui ce s-a nascut din ea. Maica Domnului este astfel un
martor al intruparii, al nasterii lui Dumnezeu in conditie omeneasca.
Teologia
ortodoxa acorda Maicii Domnului doua insusiri deosebite : ea este
rugatoare si mijlocitoare. Dar nici una din aceste doua nu este dogma.
Dogmele mariologice sunt strict scripturistice si legate de intruparea Fiului.
Din doua motive a ocolit Ortodoxia dogmatizarile. Mai intai pentru ca a urmat discretia Noului Testament si, in al doilea rand, din motive ecumenice. Voi cita dintr-un comunicat al Bisericii Ortodoxe Romane cu privire la dogmatizarea Inaltarii Sfintei Fecioare cu trupul la cer : "Biserica Ortodoxa s-a ferit dupa despartirea crestinatatii apusene
de la sanul ei, de formularea unor noi dogme, nu pentru ca i-ar lipsi
unitatea, forta de viata si de gandire duhovniceasca, ci pentru ca a
voit sa pastreze neschimbat tezaurul dumnezeiesc al crestinatatii nedespartite din primele opt veacuri, ca singura baza pe care se poate nadajdui ca se va reface unitatea lumii crestine.
Daca ar fi alterat si ea acest tezaur, el n-ar mai fi putut fi refacut
si n-ar mai fi putut fi aratat ca izvor al unei forme vii de viata crestina, al celei mai inalte forme vii a crestinismului, posibila de extins la toata crestinatatea".
Ca
Maica Domnului este rugatoare pentru toti si ca este mijlocitoare pe
langa Iisus, e ceea ce consensul evlaviei crestine a consemnat in
multimea de imne si invocatii adresate Maicii Domnului.
Atributul de rugatoare este lesne de inteles, el vine din solidaritatea
Maicii Domnului cu Biserica si cu toti cei infiati ei prin Hristos. In
legatura cu aceasta poate ca ar trebui sa consemnam doar faptul ca
acest atribut vine in sprijinul ideii ca, in fata lui Dumnezeu; nu ne
prezentam ca insi izolati ci in comuniune, in solidaritate, prin
rugaciunile unora pentru altii si a sfintilor pentru noi. Mijlocirea Maicii Domnului este bine inteles diferita de cea a lui Hristos. Ea mijloceste pe langa Hristos.
Fiul
lui Dumnezeu intrupandu-se a angajat ontologic omenirea intr-o
transformare, intr-o schimbare care a facut-o apta de comunicarea cu
Dumnezeu si de impartasirea de stralucirea dumnezeiasca. Maica Domnului
indumnezeita, reflecteaza harul necreat
de care se impartaseste. Aceasta n-o face insa Dumnezeu si nici n-o
pune in paralela cu Hristos. Ca rugatoare ea se arata a fi om, ca
mijlocitoare ea se arata a fi mai presus de omenire prin participarea la
slava lui Dumnezeu. Dupa cum spune Sfantul Grigorie Palama, ea e la granita dintre creatie si Creator.
Ortodocsii
n-au precizat nici care daruri si cate, ne vin de la Dumnezeu prin
Maica Domnului, nici chiar cand ii canta "Bucura-te cea intru tot buna
si datatoarea tuturor bunatatilor". Evlavia fata de Maica Domnului n-a
simtit nevoia sa fie justificata prin definitii dogmatice. Dogmatizarea
evlaviei e o tentatie a spiritului care vrea totul definit si metodic,
dar nu putem face din crestinism o colectie de definitii, cand el e
esentialmenite o religie a tainelor si a vietii.
Se
stie ca si ortodocsii cred in mutarea Maicii Domnului cu trupul la cer,
dar n-o explica si mai ales n-o postuleaza dogmatic. Cand devine
postulat, e mai suspecta decat cand e un fapt, pur si simplu, cum a fost
de pilda gasirea mormantului ei gol, care e singurul lucru ce sta la
baza credintei in mutarea sa cu trupul la cer. Vom remarca insa ca fapt
imbucurator, ca un Sinod ca Vatican II n-a mai dogmatizat nimic, ceea
ce este in masura sa dea Bisericii Ortodoxe
speranta ca asemenea acte unilaterale si neecumenice nu vor mai fi
repetate, spre a nu face din marile idei si realitati crestine, motive
de separare cand ele trebuie sa fie motive de unitate.
Biserica
Ortodoxa n-a simtit nevoia sa reactioneze impotriva dogmatizarilor
catolice prin dogmatizari si definitii contrarii. Astfel nu s-a definit
ca Maica Domnului nu este nascuta fara pacatul originar si nici ca nu s-a inaltat cu trupul la cer.
In felul acesta Ortodoxia arata ca pastreaza in taina si in respect tot ceea ce priveste pe Maica Domnului.
Maica Domnului este prezenta in Liturghie, in toate slujbele celelalte si in pietatea privata in aceeasi masura. Icoanele Maicii Domnului
in biserici si in case sunt nelipsite. Iar rugaciunile catre dansa
sunt fara exceptie rostite imediat dupa rugaciunile catre Dumnezeu si
catre Iisus.
Se stie ca Biserica Ortodoxa are in cursul unui an 12 sarbatori imparatesti, socotite cele mai mari sarbatori crestine. Dintre acestea cinci sunt dedicate Maicii Domnului : Nasterea Maicii Domnului (8 septembrie), Intrarea in Biserica a Maicii Domnului
(21 noiembrie), Intampinarea Domnului (2 februarie), cunoscuta in
Occident ca Sarbatoarea curatirii; Buna-vestire (25 martie) si Adormirea Maicii Domnului (15 august).
Maica
Domnului este totdeauna pictata cu Iisus in brate. Astfel rugaciunile
catre ea sunt rugaciuni de mijlocire catre Iisus, iar inchinarea la ea e
de fapt inchinare la Iisus care s-a intrupat din ea si pentru care ea e
"Binecuvantata intre femei".
Evlavia
ortodoxa la Maica Domnului e de fapt expresia bucuriei intalnirii
umanului cu divinul. Dumnezeu a venit in lume si s-a facut om. A venit
prin om si a ramas in om, caci acest Dumnezeu e un Dumnezeu-Om.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu