Sectele din România

      Interzise pe vremea regimului comunist, sectele religioase s-au înmulțit excesiv odată cu schimbarea sistemului politic. Termenul nu este însă foarte bine stăpânit de mulți români, care confundă cultele recunoscute de lege, asemeni Bisericii Baptiste sau celei Adventiste, cu secte obscure sau interzise din cauza practicilor pe care le impun. Dacă în democrație fiecare este liber sa creadă în orice, atâta vreme cât nu-și lezează semenii, permisivitatea legii românești a cultelor a permis apariția multor escroci care pozează în profeți. Sărăcia generalizată din România face din țara noastră un teren extrem de fertil pentru secte, tot mai mulți români, "amețiți" de speranța mântuirii sufletului, de avantajele materiale pe care le oferă în prima fază sectanții, sunt racolați de tot soiul de organizații dubioase. Despre acest subiect s-a discutat încă din 1990, până la saturație, însă concluziile dezbaterilor s-au bătut de fiecare dată cap în cap. Departe de a încerca să judec în vreun fel convingerile, ideile sau obiceiurile sectelor care și-au făcut apariția în ultimul timp în România, am selectat câteva dintre așa-numitele culte care își desfășoară activitatea în țara noastră. Am pornit de la o idee unanim acceptata: speranțele oamenilor nu sunt ceva cu care semenii lor au voie să se joace. Iar cea în viața de apoi e una dintre cele mai delicate. Tocmai din aceasta cauză, vânzătorii de iluzii din acest domeniu reprezintă un pericol pentru potențialele lor victime.

       Într-o zona calcaroasă, cu aproape șase ani în urmă, în peștera de la Roșcani, câțiva oameni și-au găsit adăpost. Veniseră aici pentru a-l urma pe învățătorul lor, Francisc Maitreya, și pentru credință întemeiată de acesta, “Noua învățătura”. Și-au părăsit familiile și au renunțat la viata lumeasca pentru a trai în post si rugăciune, asa cum le cere mentorul lor. Au primit intelegere din partea autoritatilor locale si a Directiei Silvice Deva si, intr-un timp scurt, au ridicat un schit, pe care l-au numit “Schitul luminii si iubirii”. Iar ei, pustnicii din peătera de la Roscani, s-au autointitulat “Crestinii noii ere” sau “Fiii luminii”. Noua invatatura, credinta imbratisata de “fiii luminii” din pestera de la Roscani, a stirnit, pe de-o parte, valuri de protest si de neincredere din partea satenilor de aici, iar pe de alta parte, a atras adepti si discipoli de pretutindeni, din tara si din strainatate. Credinta este un amestec cel putin ciudat intre ortodoxism imbinat cu cutume din religiile orientale, hinduism si budism. Adepții lui Maitreya fac cruce ca ortodocsii, ii slavesc pe Iisus Hristos și pe Maica Domnului, dar cred in reincarnare, fac exercitii de yoga si medițatii. Pustnicii din pestera de la Roscani nu maninca deloc carne si, de cele mai multe ori, nici oua, lapte si brinza. Locul de rugaciune, altarul din pestera, unde n-ai voie sa intri incaltat, este o incapere mica, circulara, tapisata cu stofa rosie. Simbolurile credintei “Noii invataturi” sint aplicate pe unul din peretii altarului: o cruce din lemn, o candela, trei imagini reprezentind calea initiata de invatator si fotografia acestuia, in timpul unei meditatii. Atit drumul pina la altar, cit si locul de rugaciuni sint luminate feeric de luminari. In rugaciuni, invatatorul Maitreya, maestrul spiritual, este invocat de multe ori si preaslavit. “In numele Tatalui, al Fiilor si-al sfintului Soare” este inceputul unei rugaciuni a discipolilor lui Maitreya. Invatatorul este cel de-al saptelea avatar, adica fiu al lui Dumnezeu, primii sase fiind Krishna, Rama, Buda, Mahomed, Zamolxes si Iisus, afirma discipolii lui Maitreya. Credinciosii de la schitul din Roscani sustin ca invatatorul lor a vindecat sute de persoane, din tara si din strainatate. “A vindecat oameni bolnavi de cancer si a extirpat tumori de pe creier”, spun discipolii. 

Martorii lui Iehova sînt foarte cunoscuţi pentru mărturia lor la colţurile străzilor sau de la uşă la uşă. De ce sînt ei atît de activi? Deoarece, pentru a-şi cîştiga mîntuirea, ei cred, că trebuie să mărturiseşti foarte mult. Ei nu

cred în iad, ei nu se tem de pedeapsa veşnică, dar se tem că nu vor putea satisface standardele lui Dumnezeu pentru mîntuire. Russell a negat existenţa iadului, dar a pus în loc teroarea lui Dumnezeu. De ce “lucrează” atît de mult un martor? Nu pentru că-L iubeşte pe Dumnezeu ci pentru că este terorizat de Dumnezeu, în locul iadului, Russell a pus ceva mult mai îngrozitor – moartea sufletului ca şi a trupului. 

 Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă a fost fondată la 6 aprilie 1830, în vestul statului american New York, de Joseph Smith (1805-1844). Smith, considerat de către mormoni profet al lui Dumnezeu, a pretins că Dumnezeu şi Iisus Hristos au venit la el în 1820, că i-au ordonat să nu adere la nici o biserică, pentru că toate sunt imperfecte şi incomplete, şi că i-au promis că într-o zi va fi reintrodusă, prin el, biserica adevărată. Zeciuiala este destul de comunã în multe sisteme de credinţã, dar rareori este obligatorie. Teologia mormonã susţine cã pentru a ajunge cu certitudine în grãdina raiului, este absolut necesarã plata unei cotizaţii. Legea zeciuielii sau contribuţia voluntară a unei persoane cu o zecime din venitul său anual pentru lucrarea Domnului, a fost cunoscută încă din vremurile Vechiului Testament. Avraam i-a plătit zeciuială lui Melhisedec (Geneza 14:17-20).Una dintre cele mai faimoase învãţãturi interzice consumul de cafea, ţigãri şi droguri, iar consumul de alimente trebuie sã se facã raţional, fãrã excese. Mormonii considerã cã în anul 1833, Dumnezeu i-a revelat lui Joseph Smith o lege a sănătăţii pentru ca noi să ne menţinem trupurile sănătoase şi active. Această lege este cunoscută sub denumirea de Cuvântul de înţelepciune.

 Oameni care au rămas membrii unor biserici creştine, dar au vederi similare cu Unitarienii se numesc “liberali”. Unitarienii şi liberalii sînt de acord asupra următoarelor puncte cheie:

– Ei nu cred că Biblia este Cuvîntul lui Dumnezeu. Unii dintre ei recunosc doar o parte a Bibliei ca fiind Cuvîntul lui Dumnezeu, restul fiind superstiţii.

– Ei nu cred că Dumnezeu este o persoană. Ei cred că El este o Forţă, un Suprasuflet, un impuls Primar sau chiar că El este mort!

– Ei îl consideră pe Isus doar un om, unul excepţional de talia lui Moise sau Buda. După părerea lor, contribuţia principală a lui Isus a fost aceea de învăţător.

– Teologia lor se schimbă tot timpul. Dr. Dana McLean Greely, lider al Unitarienilor, a formulat acest lucru astfel: “De fapt noi, unitarienii ne schimbăm tot timpul şi nu sîntem constrînşi de o anumită carte – Biblia – sau de o anumită persoană, – fie chiar şi Isus, sau de un anumit oraş ca loc de formare sau de autoritate, ca Roma, Mecca, Boston etc.”.

Ei cred că omul nu trebuie să se uite la Dumnezeu pentru mîntuire ci el, omul, trebuie să fie propriul său mîntuitor. Un lider unitarian, Reverendul Cari M. Chorowsky, exprimă astfel poziţia lor despre mîntuire: “Unitarienii recunosc în parte răul şi responsabilitatea omului. Din cauza corupţiei totale a omului, probabil Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu ca să moară pentru oamenii păcătoşi. Dar cei mai mulţi unitarieni consideră această doctrină ca jignitoare, nebiblică şi chiar imorală. Ea nu este compatibilă cu natura lui Dumnezeu şi cu demnitatea omului, pe care Cel Etern l-a creat după chipul Său, iubindu-1 cu o iubire veşnică”.

 Scientologia este o religie inventata de un scriitor SF, pe nume Ron Hubbard, ce a intrat in contact cu ideile de neosatanism. In conceptia lui L.R. Hubbard, omul consta din trup (corp), minte (mind), inteleasa ca ratiune, spirit sau simtire, si thetan (un fel de suflet al spiritului, adevaratul eu). Esential este, insa, doar acest thetan care, in acceptiunea lui Hubbard, este vesnic si parcurge un lung sir de reincarnari. De asemenea, acesta se poate separa de trup. L.R. Hubbard pretinde chiar ca poate dovedi stiintific acest lucru, motiv pentru care revendica dianetica ca o adevarată știință. Organizatia scientologica se pretinde a fi o comunitate religioasa, ba mai mult decat atat chiar „Biserica”. Cu toate acestea, dintr-o multime de afirmatii ale lui L.R. Hubbard rezulta clar ca in centrul gandirii si preocuparilor scientologice nu se afla vreun anume continut religios, ci in permanenta acumularea a cat mai multe bunuri materiale: „Faceti bani, faceti mai multi bani, determinati-i si pe ceilalti oameni sa produca, asa incat sa faca bani”. Pe de alta parte, organizatia se autointituleaza „Biserica” pentru a face sa creasca vanzarile, mai ales atunci cand este vorba de difuzarea cartii despre Dianetica. Daca prin

religie intelegem o actiune sau o atitudine care presupun o credinta in cineva, o teama de cineva sau existenta unei forte divine diriguitoare, cum ar fi un zeu personal, atunci scientologia nu este religie. Intr-adevar, Scientologia pretinde supunere si veneratie, dar nu fata de un Dumnezeu, indiferent cum s-ar numi El, ci in numele unei pretinse capacitati de a garanta omului „supravietuirea”. Facand abstractie de existenta unui Dumnezeu personal, in care cineva sa poata crede, Scientologia pretinde, in schimb, credinta in comunitatea scientologica, ca si o disciplina si o supunere oarba a adeptilor fata de aceasta organizatie. Intregul sistem scientologic se fundamenteaza pe o irationalitate magica. Baza acestuia o reprezinta povestea science-fiction, destul de fascinanta de altfel pentru naivi, despre suprafiinte nemuritoare (asa-numitii thetan-i), care intr-o perioada foarte indepartata si-ar fi parasit „patria cereasca” (de pe o alta planeta), ar fi primit un „trup – MEST” (termen inventat de Hubbard) pe un pamant nou pentru ei, aici ar fi dobandit capacitati nelimitate, si care acum cu ajutorul exclusiv al organizatiei scientologice ar redobandi „libertatea totala fata de materie, energie, spatiu si timp”. Faptul ca asemenea fantezii magice nu sunt doar un prilej de ridicol, ci realmente pot deveni periculoase, il arata cursul istoriei Scientologiei, pretentia puerila si magica de atotputernicie a organizatiei nascute din acest tip de gandire.