De ce Iisus si nu Isus?

Există foarte multe comentarii şi păreri pro şi contra faptului că numele Mântuitorului ar fi corect Iisus sau Isus. Pe de altă parte se mai face afirmaţia că Isus înseamnă măgar. Alţii sunt de părerea că nu are importanţă cum scrii, principalul este căci crezi în Iisus Hristos. Nu ştiu dacă în limba greacă Isus înseamnă măgar. Noi ca şi creştini trebuie să ne străduim să pronunţăm numele Lui cât mai corect, deoarece El este Dumnezeu adevărat şi  Om adevărat. Tot El ne spune: “Că adevăr vă grăiesc: Înainte de a trece cerul şi pământul, nici o iotă sau cirtă (iota şi cirta fiind mici semne grafice din alfabetul limbilor biblice, adică cele mai mici amănunte) din lege nu va trece până ce toate se vor împlini” (MATEI 5, 18).

Analizând prologul Evangheliei de la Luca, constatăm că el scrie următoarele: “Pentru că mulţi au încercat să alcătuiască o istorisire a faptelor ce s-au adeverit printre noi, aşa cum ni le-au predat cei care dintru-nceput le-au văzut şi au fost slujitori ai Cuvântului, tot astfel şi eu, după ce pe toate le-am urmărit de la-nceput cu de-amănuntul (autorul îşi întocmeşte scrierea pe baza unei minuţioase documentări, folosind atât izvoarele scrise: Evangheliile după Matei şi Marcu, cât şi pe cele orale: martorii oculari ai evenimentelor relatate), m-am gândit că e bine să ţi le scriu pe rând, Preaputernice Teofile (Teofil, nobil din Roma, proaspăt convertit sau pe cale de convertire, este destinatarul prim şi direct al Evangheliei a treia – ca şi ceva mai târziu, al scrierii Faptele Apostolilor – “Preaputernice” – fiind o formulă foarte corectă de adresare, echivalentă cu cea de “Excelenţă”.), pentru ca tu să cunoşti temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit” (LUCA 1, 1-4). Evanghelia a treia a fost scrisă în limba greacă. Practic toate cele patru Evanghelii au fost scrise în limba greacă, cu excepţia Evangheliei după Matei, care a scris prima dată în limba aramaică, limbă vorbită la vremea aceea de evrei, iar în limba greacă a tradus cuvinte din Septuaginta (detalii despre Septuaginta se găsesc scriind pe google: BIBLIA SAU SFÂNTA SCRIPTURĂ PE ÎNŢELESUL TUTUROR). Septuaginta este prima versiune grecească a Vechiului Testament.
În limba ebraică numele lui Iisus Hristos se scrie: IEŞUA MESIA, Ieşua = Mântuitor, Mesia = Unsul Domnului. Aceleaşi cuvinte cu această semnificaţie, la modul cel mai corect, traduse din limba greacă, după Septuaginta sunt: Iisus (nu Isus) = Mântuitor şi Hristos = Cel Uns sau Unsul Domnului.
Toate acestea fiind relatate, Biserica Ortodoxă (cea mult hulită şi batjocorită de mulţi adversari), scrie corect Iisus, nu Isus. Chiar dacă Isus nu înseamnă măgar, acest cuvânt scris cu un singur I, poate să nu însemne MÂNTUITOR şi atunci când scrii cu un singur I, poţi să-I negi calitatea Sa de Mântuitor.
Vă dau următoarele exemple vechi-testamentare: Limba ebraică devine la evrei o limbă moartă şi este înlocuită cu aramaica. Textul ebraic este alcătuit numai din consoane şi putea fi citit numai de rabini. Pentru pronunţarea unui cuvânt, vocalele erau intercalate de cititorul însuşi, iar aceasta se făcea prin tradiţia orală transmisă de la dascăl la învăţăcel. Cu vremea însă, această tradiţie s-a tot subţiat, aşa încât noile generaţii nu mai erau sigure şi astfel s-a născut nevoia de a inventa semnele vocalice care să fie intercalate în sistemul consonantic, operă întreprinsă de către MASOREŢI (de la ebraicul MASORA = TRADIŢIE, în secolele VIII-X d.Hr.; ultima versiune fiind realizată în jurul anului 900 d. Hr. de către Ben Aşer şi Ben Neftali, a primit aprobarea autorităţilor rabinice şi s-a constituit în ceea ce înseamnă până astăzi TEXTUL MASORETIC al VECHIULUI TESTAMENT. În DEUTERONOM 8, 3, cuvântul DBR trebuie citit DABAR şi înseamnă CUVÂNT sau dacă se citeşte DEBER înseamnă CIUMĂ. Iată cele două modalităţi de traducere a versetului: - SEPTUAGINTA: -”Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”; - TEXTUL MASORETIC: -”Nu numai cu pâine trăieşte omul, ci cu tot ce iese din gura lui Dumnezeu”; - fără vocale, s-au atribuite arbitrar vocalele, acest verset s-ar mai putea traduce: “Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu toată CIUMA ce iese din gura lui Dumnezeu”, ori astfel de traducere, ar fi de toată comedia.
Tot aşa şi Isus, fără a doua vocală “i”, ar putea să însemne “măgar”. Nu spun că înseamnă, dar în Evanghelii, care s-au scris în limba greacă, corect este Iisus şi atunci se traduce corect: MÂNTUITOR.
CONCLUZIE: Fără să mai facem speculaţii, să scriem şi să pronunţăm corect: Iisus, nu Isus. Iisus se traduce corect: Mântuitor. Biserica Ortodoxă fiind o Biserică drept credincioasă, nu modifică nici o cirtă, nici o iotă din lege, aşa cum ne-a poruncit Hristos. Învăţătura dogmatică a Bisericii trebuie – după cuvintele Mântuitorului respectată în cele mai mici amănunte. Dacă neglijăm cele mai mici amănunte şi învăţăm aşa pe oameni, foarte uşor le vom neglija şi pe cele mai mari.
Fiecare este liber să pronunţe şi să scrie numele lui Iisus Hristos cum vrea, dar pe propria sa răspundere. Biserica Ortodoxă îşi învaţă credincioşii ca să scrie şi să pronunţe corect numele Domnului: Iisus Hristos. Speculaţiile contra acestui nume, vin dintr-un duh de mândrie şi nu uitaţi: Mândria l-a izgonit pe Lucifer cu ceata lui din cer şi pe Adam şi Eva din rai.