Traditii si obiceiuri de Sfanta Parascheva

Adanc inradacinata in mentalul colectiv, traditia comemorarii Sfintei Parascheva aduna laolalta vechi superstitii populare, viguroase simtiri si credinte crestine, fastuoase ceremonialuri bisericesti, infierbantate sperante de tamaduire si viata mai buna. De fapt, in fiecare an, Iasiul din preajma zilei de 14 octombrie devine un fel de Mecca al crestinitatii ortodoxe, un loc si un timp in care orice credincios care se respecta isi doreste sa fie prezent macar o data in viata.

Obiceiurile si eresurile din folclorul romanesc asociate cu Sfanta Parascheva sunt relativ sarace in comparatie cu amploarea luata de-a lungul timpului de aceasta sarbatoare, posibil si din cauza faptului ca aceasta sfanta nu s-a nascut, nu a trait si nu a murit pe meleagurile noastre, sfintele ei moaste fiind aduse de domnul Vasile Lupu tocmai din Constantinopol. Poate ca, din aceeasi pricina, Sfanta Parascheva a ajuns sa fie identificata in popor cu stravechea Sfanta Vineri (in limba greaca, numele Paraskievi inseamna "vineri"), un personaj mitologic avand putinta de a face atat rau cat si bine in functie de faptele si curatenia sufleteasca a oamenilor. "Mare la corp si urata la fata ca Sfanta Vineri", asa cum o descrie folcloristul Theodor Sperantia, Sfanta Parascheva era praznuita in ziua de 14 octombrie de catre sateni pentru belsugul roadelor campului din urmatorul an, si tinuta la mare la mare cinste de fetele de la tara care isi doreau sa fie la fel de cinstite ca si ea. Sfanta avea obiceiul de a se arata in visele oamenilor, fie pentru a-i indruma cum sa scape de boli, fie pentru a-i altoi cu toiagul pe cei nevrednici si pacatosi.

De ziua Sfintei Parascheva se tinea post si era oprit a se munci pentru a indeparta primejdia de a fi lovit de boli, mai cu seama cele de ochi si cap, dar si de trasnet ori grindina. In unele zone, batranii nu indrazneau nici macar a face focul in vatra! Femeile ce cutezau a coase cu acest prilej erau condamnate sa se alega cu negi pe degete! Se aprindeau focuri in curti pentru alungarea spiritelor rele, iar flacaii participau la un joc in care azvarleau in vazduh cu faclii aprinse. Nu era bine a se manca castraveti, nuci, pepene rosu, poame negre ori in forma de cruce. Era/ este cuvenit a fi praznuiti mortii, cu precadere cei ce nu-si afla linistea, au plecat de pe lume fara lumanare ori au fost ingropati fara preot, dandu-se de pomana must, vin si lipii.

Nu intamplator, marea sarbatoare din 14 octombrie era conectata cu marile, ciclicele evenimente din satul romanesc, a coborarii oilor de la munte in vederea pregatirii pentru iernat, slobozirii berbecilor in turmele de oi, renegocierii intelegerilor cu ciobanii pentru viitorul an, targurilor de toamna destinate in special vanzarii de branza, lapte si altor bucate de-ale pastorilor.

Pe de alta parte, praznicul Sfintei Parascheva marca "ingroparea verii" si reprezenta un important reper meteorologic! Daca nu ploua pana atunci, era de asteptat ca iarna sa se instaleze cat mai degraba. Vremea din aceasta zi urma sa nu se schimbe pana la Sfantul Dumitru sau sa fie asemeni in celelalte mari sarbatori religioase de peste an. Daca oile se culcau ingramadindu-se una intr-alta, se vestea iarna grea, iar de stateau imprastiate, anotimpul rece urma sa fie ceva mai bland.

Numita "ocrotitoarea Moldovei", "grabnic-ajutatoarea" ori "mult-folositoarea", vestita pentru minunile izvodite, Sfanta Parascheva aduna la Iasi, in fiecare an, sute de mii de pelerini, nazuind a fi sprijiniti in alungarea necazurilor lor, in alinarea suferintelor si vindecarea unor grave boli.