Câteva dintre aspectele vieţii şi credinţei creştin-ortodoxe româneşti şi din toată lumea!

Bine ati venit pe blogul credinciosilor ortodocși si nu numai !!!
Vreau sa va prezint câteva dintre aspectele vieţii şi credinţei creştin-ortodoxe româneşti şi din toată lumea!

sâmbătă, 13 august 2016

Viata Presfintei Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara Maria

Fecioara Maria a avut ca părinţi pe Ioachim (Joachim) descendent al Regelui-Profet David şi pe Ana (Anna) din familia Primului Preot Aaron. Deşi în vârstă, Joachim şi Ana nu aveau copii.
La vremea aceea, incapacitatea de a avea copii era privit
ă ca pe o pedeapsă divină, şi ca urmare au fost nevoiţi sa îndure nenumărate abuzuri din partea oamenilor. Astfel se face că într-o bună zi jertfa pe care o aduse la templu Ioachim fu refuzată de către preot pe motivul că, neavând copii nu este demn de a aduce jertfe.
Sf. Ioachim, cuprins de durere se duse
în pustiu şi se rugă cu lacrimi în ochi lui Dumnezeu de a-l binecuvânta cu un copil. Aflând ce s-a întâmplat la templu, Ana s-a alăturat soţului ei în ruga pentru un copil.
În conformitate cu Biblia, Arhanghelul Gabriel îi anunţă pe Ioachim şi pe Ana ca Dumnezeu le-a ascultat ruga şi că vor avea o fată, Maria prin care va fi posibilă Mântuirea lumii.
Sf
ânta Maria s-a născut, probabil la Ierusalim.
În calendarul ortodox, 8 septembrie este ziua
în care se aniversează naşterea Ei. După ce a ajuns la maturitate, Sf. Maria a fost înştiintată de Arhanghelul Gabriel ca va avea un copil, Iisus si că acesta va fi inspirat de Duhul Sfint.
Maria se logode
şte cu Sf Iosif (Joseph) şi pleacă împreună cu acesta să o viziteze pe verişoara ei Elisabeta care era şi ea însarcinată cu cel care mai târziu va deveni Sf Ioan Botezatorul. Sf Maria îi povesteşte verişoarei ei de prevestirea pe care i-a dat-o Arhanghelul Gabriel. Elisabeta o crede şi o recunoaşte pe Maria ca fiind însarcinată cu fiul lui Dumnezeu. Recensământul ordonat de împăratul roman Augustus îi prinde în Bethlehem, oraşul stramoşilor lui Ioachim.
În Bethlehem Sf Maria da naştere lui Iisus la adăpostul unui staul. Acolo primeşte vizita celor trei Magi de la răsarit veniţi sa se închine si sa-l recunoască pe Iisus. Maria si Iosef îl duc pe Iisus la templu unde Sf. Simion (Simeon) se bucura de nasterea lui Iisus. Atunci este si momentul în care Sf. Maria ia cunoştiintă de prevestirea patimilor pe care le va avea de îndurat fiul ei.
La scurt timp dupa na
ştere Sf Maria si Sf Iosif fug în Egipt pentru a scapă de decretul dat de Irod (Herod) care prevedea ca toti pruncii de vârsta lui Iisus sa fie omorati. Cei doi impreuna cu Iisus ramân în Egipt pâna ce Irod moare, după care se intorc in Nazaret.
După naştere, copila a fost crescută de părinţi până la trei ani, când a fost dusă la Templu, după făgăduinţă. Plin de Duh Sfânt, preotul Zaharia a dus-o pe Fecioara Maria în altar, în Sfânta Sfintelor, acolo unde nu avea voie nici o femeie. 12 ani a stat Fecioara Maria la Templu, rugându-se şi lucrând. Se spune că, în tot acest timp, îngerii au hrănit-o pe Preacurata numai cu hrană îngerească.

Când a crescut, preoţii au vrut să o căsătorească, după cum era datina, dar Sfânta Fecioară a refuzat, mărturisind că a făgăduit să-şi închine viaţa Domnului. Atunci, preoţii au hotărât să-i aleagă drept soţ ocrotitor pe acel bărbat vârstnic, credincios, al cărui toiag pus în Sfânta Sfintelor peste noapte va înverzi. Aşa i-a fost ales drept logodnic Sfântul Iosif. Iosif a dus-o pe Maria în Nazaret, ca stăpână a casei şi a familiei sale. Deşi de neam împărătesc, Iosif era dulgher sărac. Maria trăia retrasă, ca la Templu. Dar, deşi era obişnuită din Templu să vorbească cu îngerii în rugăciune, vestea cea bună adusă de Arhanghelul Gavriil a uimit-o. Totuşi, a acceptat să se facă voia Domnului, învrednicindu-se, prin smerenie, să devină mama Mântuitorului întregii lumi. O poveste românească spune că Fecioara Maria s-a dus la fântână să aducă apă. Acolo a găsit o iconiţă nespus de frumoasă. A luat-o, să o arate părinţilor ei, dar a văzut-o vizitiul lui Irod şi a vrut să i-o ia. Ba a legat-o şi de cai, să o rupă, să-i rămână iconiţa. Maria a scăpat, caii s-au speriat şi au fugit. S-a întors veselă acasă, dar n-a mai găsit iconiţa în sân, unde o ascunsese. Dar de la acea iconiţă a ştiut că o să nască un prunc… Îngerul Gavriil o anunţase pe Maria că Elisabeta va naşte şi ea un prunc, deşi era în vârstă. Maica Domnului s-a dus să o vadă şi pruncul a săltat în pântecele Elisabetei. Plină de Duh Sfânt, Elisabeta a proorocit venirea lui Dumnezeu în trup. Dreptul Iosif a fost tulburat observând că Maria va naşte un prunc, dar îngerul i s-a arătat şi a confirmat zămislirea Domnului de la Duhul Sfânt. Apoi, Iosif şi Fecioara Maria au fost nevoiţi să meargă la Betleem, pentru recensământul făcut de romani. Lângă Betleem, într-un staul amenajat într-o peşteră, S-a născut Mântuitorul lumii. Povestea spune că, în Vifleem, Maica Domnului a nimerit la casa lui Crăciun, un om tare rău, şi s-a rugat să-i dea şi ei un locuşor, să nască. Crăciuneasa, miloasă, a primit-o în grajd, de teama bărbatului ei. Aici erau un bou şi un cal. Boul a mâncat ce a mâncat, apoi s-a aşezat şi a prins să rumege. Calul, nesătul, după ce şi-a ronţăit porţia, a mâncat şi fânul cu care Maica Sfântă Îl învelise pe Prunc. Mâniată, Maica Domnului l-a blestemat să nu se sature decât o dată pe an, de Ispas, iar pe bou l-a binecuvântat să mănânce puţin şi să fie mereu sătul. Apoi, s-a întors Crăciun şi, furios că nevasta a dat adăpost unei străine, i-a tăiat mâinile. Dar Maica Domnului i-a lipit mâinile la loc. Speriat, Crăciun şi-a cerut iertare, devenind, se zice, primul creştin… 

La patruzeci de zile de la naştere, Maica Domnului s-a dus la Templu pentru curăţire, după Legea veche. Sfântul Simeon şi Sfânta Proorociţă Ana au dat slavă lui Dumnezeu văzându-L pe Prunc, ştiind că El este Mântuitorul. La naştere s-au închinat Pruncului trei regi-magi, care i-au adus daruri. Dar de la ei aflase regele Irod de naşterea Mântuitorului şi, de teamă că îi va lua tronul, s-a hotărât să omoare pruncii din Betleem, ca să-L omoare şi pe El. Dar, înştiinţaţi de înger, Iosif şi Maria au dus Pruncul în Egipt, unde au stat până când îngerul le-a îngăduit să se întoarcă. O poveste spune că, pe drumul spre Egipt, Maica Domnului s-a întâlnit cu nişte ostaşi ai lui Irod. Au întrebat-o ce are în braţe şi le-a răspuns că are grâu. Ostaşii s-au uitat, dar Pruncul Se transformase în grâu şi aşa au săpat de primejdie. De aceea, se spune, pe grâu este întipărită faţa Domnului Hristos… 

A venit apoi vremea predicării Adevărului de către Domnul Hristos, după ce S-a lăsat botezat de către Sfântul Ioan. Maica Sa L-a urmat întotdeauna, slujindu-L şi păstrându-I cuvintele în inima ei. Se spune că atunci când Domnul a fost prins, înainte de sărbătoarea Paştilor, Maica Domnului se afla în casa lui Lazăr din Betania. Auzind că Domnul a fost prins, a plecat spre Ierusalim. A ajuns la timp pentru a pătimi împreună cu El, suferind o îndoită sfâşiere: cea de a-şi pierde Fiul şi cea de a-L vedea pe Dumnezeu umilit, batjocorit şi răstignit. O poveste spune că pe drumul spre Ierusalim Maica Domnului s-a întâlnit cu un lemnar. L-a întrebat dacă nu L-a văzut pe Fiul ei şi el s-a lăudat că i-a făcut crucea mare şi grea. Atunci Preacurata l-a blestemat să-şi câştige greu pâinea. S-a întâlnit apoi cu un fierar, care i-a mărturisit că i-a făcut cuiele, dar le-a făcut mai mici. Pe el l-a blagoslovit să-şi câştige uşor banii. O broască a încercat să o aline şi i-a povestit durerea ei de mamă care şi-a pierdut feciorii. Numai unul îi rămăsese, urât, cu ochi bulbucaţi… Dar Maica Domnului a surâs o clipă şi a binecuvântat broasca să trăiască numai în apă bună de băut şi să nu putrezească după moarte. A plecat mai departe şi din lacrimile ei au răsărit busuiocul şi viţa-de-vie… 

După Învierea Domnului şi Înălţarea Sa la cer, Maica Domnului a mai trăit în pace 11 ani, apoi s-a dus la Domnul. Pentru că Sfântul Toma nu fusese de faţă la înmormântare, mormântul a fost deschis, dar era gol. Trupul ei fusese ridicat la cer, de Fiul ei preaiubit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu