A-ŢI READUCE AMINTE CUM SĂ IUBEŞTI…

 A fost odata un calator care mergea undeva anume…. nu are importanta exact unde anume pentru ca esenta povesti este cu totul alta….  In timp ce mergea pe drum, calatorul a intalnit niste copii care se leganau cu mainile pe o creanga de copac. Si se tot miscau pe ea vorbind de-ale copilariei. Calatorul era grabit, insa, dintr-o data s-a oprit in loc si s-a gandit sa stea de vorba cucopiii…. Primul lucru pe care l-a spus copiilor a fost: ”Voi nu stiti ca este posibil sa rupeti aceasta creanga daca va tot leganati pe ea”?  Daca o veti rupe, copacul o sa sufere,….., il va durea asa cum pe voi va doare atunci cand alergati si din joaca va puteti lovi la genunchi sau va rupeti o mana. Mana rupta sau rana din coatele voastre, genunchi reprezinta de fapt aceasta creanga. Prin urmare, aceeasi durere o va resimti si copacul. Calatorul a continuat sa le spuna fara sa se certe, sa-i judece, sa-i pedepseasca. Important pentru calator era sa-i faca sa vada lucrurile în profunzime. Trebuia sa-i faca sa inteleaga ca durerea copacului este şi durerea lor. Nimic din ceea ce exista nu este separat si fiecare durere produsa rasuna in Univers dar si in noi insine. Calatorul continua: ”De ce nu ati iubi copacul? Apoi, printr-un gest de iubire fata de copac acesta il imbratisă. Copiii au ramas putin surprinsi de gestul calatorului. Erau de-a dreptul socati pentru ca era posibil sa nu mai fi intalnit o persoana care sa imbratiseze copacii. Calatorul pune urechea pe trunchiul copacului si asculta “inima” copacului si le spune copiilor:  „Copacul mi-a spus ca va multumeste pentru ca sunteti   intelegatori si ca veti renunta a va mai legana de crengilelui”.  Apoi calatorul a plecat…  Intre timp a venit si masina care il ducea la destinatie. Dupa ce masina a inceput sa se deplaseze a tras cu ochiul la locul in care s-a consumat acel eveniment. Calatorul a fost surprins sa vada ca toti cei trei copii au imbratisat  copacul.