Tradiții de Izvorul Tămăduirii

        Biserica Ortodoxă praznuiește în prima vineri după Paști sărbătoarea Izvorul Tămăduirii, sărbătoare care este închinată Maicii Domnului și în care credincioșii vin la biserică pentru a lua apă sfințită care poate fi baută tot anul, cunoscută și sub numele de Agheasma Mică.

         Această sărbătoare nu are dată fixă. Este trecută in calendar in vinerea din Săptămâna Luminată, adică vinerea ce urmează după Paște.
Sarbatoarea se refera la vindecarea unui orb dupa ce Fecioara Maria i-a spus imparatului bizantin Leon I sa-l duca sa se spele cu apa dintr-un izvor de langa Constantinopol. Ulterior, pe acel loc, imparatul Leon a ridicat o biserica, aceasta primind hramul "Izvorul Tamaduirii".
        Traditia spune ca imparatul Leon (457 - 474), pe cand era tanar, inca neincoronat, se plimba printr-o gradina din apropierea vechii cetatii bizantine. Acolo ar fi intalnit un batran orb, cu care a vorbit despre Dumnezeu si Invierea Fiului Sau. Dupa un timp, batranul l-ar fi rugat pe imparat sa-i dea apa si sa-l duca in cetate. Tanarul Leon a cautat in jur un izvor, dar nu a gasit. In momentul acela, insa, Maica Domnului i-a spus: "Nu este nevoie sa te ostenesti, caci apa este aproape. Patrunde, Leone, mai adanc in padure si, luand cu maini apa tulbure, potoleste cu ea setea orbului si unge cu ea ochii lui cei intunecati". Asa a gasit viitorul imparat un izvor din care a dat sa bea orbului si l-a spalat pe fata. Apa l-a vindecat imediat pe orb, iar Leon a exclamat: "Maica Domnului, esti aici! Te-am gasit."

         Crestinii ortodocsi vin in aceasta zi la biserica pentru a lua parte la slujba de sfintire a apei, cunoscuta si sub numele de Agheasma Mica.
          După ce preotul a sfințit apa, îi stropește pe credincioși, în timp ce se canta troparul: "Mantuieste, Doamne, poporul Tau, si binecuvanteaza mostenirea Ta, biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste, si cu crucea Ta pazeste pe poporul Tau". Astfel, s-a retinut in popor ca scopul urmarit prin agheasma este de a alunga "aratarea urata si rea", adica duhul cel rău. 
         În unele zone ale ţării, în această zi se mai practică „Jurământul juvenil”. Ceremonia  se face în fiecare an în ziua praznicului Izvorul Tămăduirii între tineri cu vârste cuprinse între 9 şi 14 ani, pe criterii de prietenie, de afinitate sufletească şi de sex. Tinerii trebuie să împlinească mai multe momente rituale, să-şi jure loialitate şi să facă schimb de obiecte cu valoare sentimentală: un colac, un vas de lut sau o lumânare.
            Tradiţia numită  înfrăţitul, un legământ între băieţi sau însurăţitul, un legământ între fete are drept scop ajutorul reciproc, între cei care au  împlinit ritualul, în cele mai dificile momente din viaţa lor. Şi persoanele mature împlinesc acest legământ, după care ei îşi spun surate, fârtaţi, veri şi verişoare şi se comportă ca şi cum ar fi rude. Scopul acestui legământ este acela de a fi de ajutor celui cu care „s-a legat”, până la moarte.
Gospodinele respectă ziua de prăznuire şi nu spală, nu calcă rufe şi nu croiesc un lucru de îmbrăcămite, pentru că acesta nu va fi de folos şi nu va fi terminat niciodată.   

În fiecare an, în prima vineri după Paşte, Biserica Ortodoxa sărbătoreşte Izvorul Tămăduirii. Este un praznic închinat Maicii Domnului, menit să arate rolul Fecioarei Maria în lucrarea mântuirii oamenilor. Numele de Izvorul Tămăduirii aminteşte de o serie de minuni săvârşite la un izvor aflat în apropierea Constantinopolului.

Citeste mai mult: adev.ro/nmtxgg

În fiecare an, în prima vineri după Paşte, Biserica Ortodoxa sărbătoreşte Izvorul Tămăduirii. Este un praznic închinat Maicii Domnului, menit să arate rolul Fecioarei Maria în lucrarea mântuirii oamenilor. Numele de Izvorul Tămăduirii aminteşte de o serie de minuni săvârşite la un izvor aflat în apropierea Constantinopolului.

Citeste mai mult: adev.ro/nmtxgg

În fiecare an, în prima vineri după Paşte, Biserica Ortodoxa sărbătoreşte Izvorul Tămăduirii. Este un praznic închinat Maicii Domnului, menit să arate rolul Fecioarei Maria în lucrarea mântuirii oamenilor. Numele de Izvorul Tămăduirii aminteşte de o serie de minuni săvârşite la un izvor aflat în apropierea Constantinopolului.

Citeste mai mult: adev.ro/nmtxgg

Lasatul Secului

             In calendarul bisericesc, Lasata Secului are doua etape care conduc treptat catre Postul Sfintelor Pasti: Duminica Infricosatei Judecati - cand se lasa sec de carne (23 februarie) si Duminica Izgonirii lui Adam din Rai - cand se lasa sec de branza (2 martie).

         De regula, cuvantul sec, din sintagma "lasatul secului", este inteles ca fiind sinonim cu uscat, fara grasime, de post. Insa, la Sfintii Parinti, accentul nu cade numai pe mancare. Secul pe care il cere postul ortodox este seclum (saeculum), adica lumea impatimita. Omul cel vechi, omul pacatos trebuie sa dispara treptat. Primul pas pe aceasta cale este sentimentul unei nespuse cainte. "De unde voi incepe a plange faptele mele ticaloase?" Aceste cuvinte ce deschid "Canonul Pocaintei" al lui Andrei Criteanul caracterizeaza aceasta stare spirituala. "Desfatandu-ma in adancurile pacatului, strig catre milostivirea Ta cea fara de margini... da-mi lacrimi, Hristoase, spre curatirea inimii de patimi... usile pocaintei (metanoia), deschide mie, Datatorule de Viata." Aceasta idee continua, cu intensitate mereu crescanda, in cantarile Bisericii si in rugaciunile liturgice, in special in perioada Postului Mare.

          Insa, ceea ce se cere nu este doar plangerea rautatilor personale, ci "o lupta nevazuta" impotriva gandurilor rele si pacatoase.

Sfintii Parinti au atras atentia ca postul inteles doar ca efort alimentar, nu are nici o valoare: "De mancare postind, suflete al meu, dar de pofte necuratindu-te, in desert te lauzi cu nemancarea... Ca un mincinos vei fi urat de Dumnezeu si demonilor celor rai te vei asemana, caci nici ei nu mananca pururea...".

          In viata crestinilor ortodocsi, posturile care preced marile sarbatori au o importanta cu totul deosebita pentru ca de ele este legat unul din actele centrale pe care ei le indeplinesc in biserica, si anume, impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului. Pentru crestinul ortodox nu se poate concepe impartasire fara post. Respectarea postului este o conditie esentiala pentru impartasirea cu vrednicie. Ea este si o obligatie prescrisa de porunca a patra biseri­ceasca prin care ni se cere "sa ne spovedim si sa ne cuminecam in fie­care din cele patru posturi mari de peste an, ori daca nu putem, cel putin o data pe an, in postul Sfintelor Pasti".

In calendarul ortodox, Postul Sfintelor Pasti incepe pe 3 martie si se incheie pe 20 aprilie.

De multe ori ne este dat sa auzim ca nu postul alimentar este important, ci cel spiritual. Insa, nu este asa. Ambele forme sunt importante. De vreme ce Sfintii Parinti au randuit sa ne infranam de la anumite bucate pentru o vreme, au facut-o cu buna stiinta. Credinciosul nu trebuie sa se multumeasca cu jumatati de masura. Nu cu o parte din el trebuie sa-L intampine pe Hristos, ci cu intreaga sa natura: trup si suflet.